Uneori imi pare rau
ca ochii nu ti-s albastri,
Fiinca nu-i pot compara
cu cerul senin, ori cu marea;

Uneori imi pare rau
ca nu esti inalt,
Fiindca nu te pot asemana
cu un brad.

De fiecare data insa,
imi spun ca sunt ochii tai,
si ca-s frumosi chiar daca n-au o culoare anume,
imi spun ca esti tot tu,
si ca te iubesc asa cum esti,
fiindca esti tu, fiindca esti al meu,
si fiindca ma iubesti.

Chiar de ochii nu-ti sunt nici verzi,
ca sa pot vedea iarba si frunzele in ei,
nici de culoarea infinitului Pamant,
ca sa-mi pot vedea in lumina lor pasii calcand,
Sunt ai tai si sunt,
la fel de mult, ai mei.