Zbor

Mi-au crescut aripi,
sunt omul cu mai multe
rânduri de toamnne.

O, doamne, am mai învățat
Si să plâng; sunt primul
mărșăluitor prin burta
pământului înainte de naștere.

Ce naști, ce naști, urla glasurile
în urma ei ce se plimbă
plângând prin fața timpului.

Un ochi, un ochi, se plânge
lacrima nașterea în care
învața să vorbăască.