aceasta este povestea ochilor mei
descusuți de desfătarea ochilor tai,
acesta imi sunt eu, decurgand firesc
dintr-o probabilă floare de soc
intr-o probabilă toamna,un pic rece
cand gustam din sâmbure de piersică
și mângâiam cu tristetea frunze amare
plânse de arbori amari, peste oraș...
și arome sfinte imi tămăduiau obrazul
brazdat de probabile lacrimi
in probabilele seri cand se scuturau
salcâmii si in căușul ființei lor
mirosea a cenușă...

...probabil ți-am șoptit "te iubesc"
cu frica de a nu te trezi
rezemată cum erai, de tâmpla pamântului
am murmurat chiar de două ori,
a doua oară crestându-mi palmele
cu probabilul nenoroc...

și ce era mai frumos, in probabila lume
decât noi doi, si probabila noastră
atât de tăcută, iubire...