Pe când eu umblu năuc,
Pașii tăi unde te duc?
Cărui zeu te tot închini,
Să mă vezi în mărăcini?

Sânii tăi, ore rotunde,
Saltă, știu, dar nu știu unde.
Cui le sunt ei de folos
Cu tic-tacul lor focos?

Triste întrebări de-amnar
Scăpărând dur și amar
Focul, ce-a pătruns în mine
Să mă umple de ruine.

Strâng în brațe depărtarea.
Prea mă arde așteptarea
Ziua, până-n înserare
Și-apoi noaptea, când mă doare

Ceru-nalt, fără de stele,
Taina cuibărită-n ele,
Aerul fără de tine
Și moartea, care nu vine…