Cine mă vede zâmbind
Crede că n-am nici un gând
Care să mă întristeze,
Viața să mi-o eclipseze.

Chiar de inima-mi se frânge -
Ochii nu încep a plânge,
Sufletul când mi-e rănit -
Port un zâmbet de granit,

În fata lumii vrând să par
Că am fibră de stejar,
Chiar de trunchiu-i arătos
Putred e și găunos.

Abia seara-n al meu pat,
De gânduri negre scăpat,
Mă descarc, când pot să plâng -
Singur rănile îmi ung.

Nu e nesinceritate,
Teamă de realitate,
Dar urăsc din fașă bârfa -
Iubesc femeia, nu și târfa.