Aud pașii tăi, iubito, zămislind greul an
În cuvinte zidite existențelor stinse.
Ramificată printre peceți de frig
Și murmure de noapte, șoptești
În valuri de asfalt verdele încrustat de treceri.
Þi-am așternut surâsul
Pe covor de petale nestinse,
Þi-am învelit genunchii în apa de salpetru
A smaraldului infinit,
Þi-am cusut trupul în fire de agavă
Și am presărat omag peste lumină,
Răsărindu-ți hematitul
În palma pietrei de sfârșit.