Timpul de trei zile nu s-a mai bărbierit,
Rotindu-și acele doar pentru tine.Frica de a se opri,
De a pune două flori in același ghiveci... ai sta?
Pielea îmi face valuri la ochii de mătase din papucii de plastic,
Ce lasă în urmă doar false umbre ce mor ultime.
Nu vreau să mai fiu rege pentu o zi nemuritoare...
Te duci, îți înghit numele,două degete se ating, ba nu!
Să mi se scurgă din ochi frumosul din memoria unei primăveri,
Și lacrimile să înmugurească când îmi iau picioare in stomac.


Ambiguitatea dintre noi doi e ca matreața de pe pantofi.