sar într-un picior prin apa murdară
și mă gândesc cum ar fi să-mi scot în stradă rochia roșie
să arunc cu pietricele în băltoace
în cercuri mici căutând ochii mamei ca un copil în visare

ce bine seamănă starea mea cu o ploaie babiloniană
îmi place să împart ziare oamenilor în cămăși ude
să culeg bărcile
să legăn în ele porumbei înecați
să mă revărs în porturi și să aștept sub pământ
un alt val cu o ploaie la fel de veche la fel de dragă

și să-mi spun
sunt atât de frumoasă fără rochia roșie
apa îmi călătorește trupul
nu e decât un drum lung spre purificare
intru în fiecare fântână ca la mine acasă
sunt o femeie simplă mai mult lichidă
iubesc valizele florile rare și oamenii ascunși sub umbrele







(MINUNEA VA VENI MAI TÂRZIU, ed. Feed Back, Iași, 2011)