După gard, un pui de cioară,
Furișat și nemișcat
Stă pitit în iarba rară
Cu piciorul fracturat.

Negru-tuci, albastru-aproape,
Se tot uită temător…
Penele-i lucesc în ape,
Pasu-i e șovăitor…

“Ce-ai pățit măi ciob de noapte?”
Îl întreb cu glas scăzut…
………………………................
“Vreau și eu un strop de lapteee!”
“Tu de unde-ai apărut?”
Mă trezesc spunând cam tare
Tot privind în jur mirată/mirat
Și zăresc, surpriză mare,
Un pisoi de ciocolată/întunecat.

Se întinde alintat
Pe lăbuțele-i din ghete,
Negru-tuș și… cam speriat…
“Zi-i, ți-e foame, măi băiete?

Mau-mau-mau cu papucei
Zău ți-aș da ceva mâncare
Dar la roșii și ardei
Nu-ți pot spune poftă mare!”

“Mau… chiar n-ai nimic în plasă
Pentru mine și cioroi?
Am rămas singuri acasă,
Ne e foame la amândoi!”

“Mau-Miorlau și Cra-Cra-Cra
Iute fug s-aduc mâncare
Îi spun mamei să îmi dea
Tot ce în cămară are:
Þie, lapte, pifteluțe,
Pentru Cra un grăuncior,
Feșe, spirt și pastiluțe
Să-l fac bine la picior.

Stați cuminți pe lângă casă,
Așteptati-mă aici
Și-n curând vor sta la masă,
Trei prieteni, trei catici!