Pe-aleea teilor scăldați
În raze de mărgean
Aerul vibrează scandalos,
La dans doi țânțari
Se-nneacă-n țolul plin
De farmece spălăcite.
Pasul lor divin rupe frunzele
Scutură aroma de catedral-a naturii
Curcubeu ștrengar se-abate
Cu tertipuri ne face să visăm
Seceta prea mult o detestăm
Cu gâturile-ntinse pe sub streașini
În surd cârâit de cioară filosofă
Rostesc numele dimineții 2 cocoși
Sfioși, porumbii se înclină-n fața soarelui
Pământul tace ca un soldat mut
Ploaia, idila noastră de o viață
Nu prinde-a avea început
Nori grei se-aliniază pe cerul frunții
Trăsnetele cu fulgere-ale conștiinței se-adapă
Iar noi cu lut.
Corăbii plutesc în amorțire
Ocean de mâl și de pești morți e plin
Nisipul ia forma turbării
Cuptorul e lăcuit de fum
Și vântu-adie năprasnic
Îți taie obrazul, în chin
Sub nucul de la colțul străzii
Umbra-i prăfuită scoate la lumină
Sfârșitul.