Adesea simt o stare moarta
Cu buruieni adanci in suflet.
Un suflet care nu mai are poarta
Si nici macar un singur zambet.

Aceasta stare de tristete
Pe care o resimt mereu
E urma unor suflete marete
Pe care le-am pierdut cu greu.

E urma unor pasi marunti
Facuti in graba peste mine
De falnicia unor munti
Si-a unor vai calzi si senine.

Dar stiu ca intr-o buna zi
Voi fi si eu un sulfet mare
Fara regret voi parasi
Si voi ramane in uitare.