Nu știu când ai pătruns
pojghița orelor
și ai furat cristalul veșniciei,
dar în izvorul cu mii de speranțe,
pulberile rămase
au ascuns bucuriile rănite.

Spânzurători reinventate
patinează ușor pe aripa amăgirii,
cu libertatea zdrențuită
printre fulgere nesigure.

Cred că de aceea simbolurile merg la abator,
căutând un loc mai aproape de scenă,
iar instinctele transferate în interes de serviciu
m-au pus pe plâns.