Uneori îmi închipui frica un alt mod de a fi
și atunci mă prefac în lucruri fără identitate

(nu nu scot nici măcar un strigăt după care
aÈ™ putea fi identificat)

alteori îmi înghesui frica în sân și
trec mai departe ca și când
nu s-ar fi întâmplat nimic


în spate o dâră de ceață
ca o liniște
mă pătrunde rânjind

în rană rămâne
doar frig prea mult frig și
doar întrebări

ca o rugă
pentru cel care trece

libertatea asta o am
și atât
dincolo de ultima clipă.