Tu,ai răzgândit cocorii
spunându-le s-o lase mai încet cu plecatul
cât timp e încă primăvară,iar

tu,ai făcut să fie primăvară mereu.

Tu,ai tras ceasul de-o limbă și
tu,de cealaltă,
atunci când nesomnul se vroia a fi somn.

Tu,ai râs
tu,ai plâns
apoi...
Tu ai plâns și
tu ai râs
tălăngi peste suflet,
ploaie caldă de vară.

Tu,ai întrebat intr-o zi,de ce se mureste,
pe când
tu,știai deja că se moare

Apoi...
Tu,ai crescut,iar
tu,ai mai crescut puțin...
primăvara,cocorii însă au rămas la fel
restul nu,restul...


Bine,si tu?Tu ce-ai facut?
întrebară într-un târziu el și ea

Eu?
n-am făcut nimic care s-atârne greu,
doar...
v-am adus pe lume.