Nu tăcerile dor,
ci vorbele mute- revolver ruginit
pregătit să te împuște în ceafă...

Vreau înapoi
la focul acela aprins de cremene,
dinozauri să-mi toarcă leneș în poală,
să-mi cioplesc
din liniște un chip
sub care
să pot trece fără vamă

și atunci...

m-ar îmbrăca maci neatinși de rouă,
m-ar pieptăna vânt sau furtună,
m-ar iubi vulturi
și aș iubi pescăruși,
m-ar hrăni cuvinte-neînțelese de nimeni,
iar ploaia m-ar face să-i sorb paharul
până la ultima picătură...

aș dansa sălbatic
strivind sub tălpi
ochi orbi,
vorbe răstălmăcite,
cochilii părăsite-n zadar și...

n-aș mai crește!