„În memoria poetului și prietenului
meu Mihai Nebeleac”

Era atâta iarnă-n Rona și în tine
În noaptea-n care tu te-ai stins.
Spune-mi dincolo-i mai bine,
Sau nu mai ai nimic de zis ?…

Rămâi măcar pentru o zi, amice,
La ce atâta grabă pentru drum ?
La vară grâul da –va iar în spice
Tu fă cumva și vino oarecum.

În viața asta tristă și amară,
Am fost de toate, prieteni și dușmani,
Dar ne împăcam la o votcă de secară
Și colindam ca la sfârșit de an.

Eu te-am iertat de mult, bătrâne
Acum e rândul tău ca să-mă ierți,
Nici mie mult nu-mi mai rămâne
Căci se topește ceara sub peceți.

Era atâta iarna-n Rona și în tine
În noaptea-n care tu te-ai dus.
Spune-mi: dincolo-i mai bine,
Sau nu mai ai nimic de spus ?...