Lumini si umbre, soapte fine de clestar imi mangaie auzul
Sclipiri difuze ale unui timp pierut in noapte se afunda
Se sting si mor incet cand timpu-n loc a stat.
Si eu pasesc in noptea cea adanca...

Cu freamat de otel si inumame voci o poarta se deschide
Si ma privesc pe mine, eu? cum viata incet ma paraseste
Cu maini de gheata moartea-mi spala trupul
O liniste adanca mi-a furat auzul.
Cu o ultima bataie a inimii,
Eu trec din viata-n moarte, in nefiinta.
..................................................................
Pustiu locas, lacustra pentru suflete sarmane
Taramu acesta ce te-ndeamna la tacere
Unde nu e nici timp, nici spatiu...nici durere
Ma copleseste o pace prea adanca...