Noaptea când te văd pe tine,
Toate-n calea mea fug de mine.
Și umbra-mi mi-o ia-nainte,
Și se-ndreaptă, iată spre tine.
Privesc în sus la stelele aprinse,
Punându-mi raza ochilor pe ele,
Fiind fragede și ziua stinse,
Ochii mei se pierd în ele.
În noapte pătrund,
Miezul nopții prinzând,
Ascult îngerii cântând...
Ascultă glasul lor triumfător,
Vântule fluierător!
Luceafărul e obosit,
Pe semilună stă odihnit.
Tu-n fața mea aveai s-apari,
Îngerii cântau, cântau...
Iubirea mea te rog mai stai,
Lacrimile-mi curgeau, curgeau...
Pregătită să dispari,
Și îngerii mi te plângeau...
Luceafăr blând prea odihnit,
Te invoc îndată, că sunt grăbit!
Ea cu timpul nu se-mpacă,
Ajută-mă, iubirea-mi pleacă!
Iar el iute coborând,
Al ei drum sfărâmând...