Sunt poate om…

De ce să scriu,
Când nimeni nu citește?
Iar eu stau nopțile târziu
Cătând cuvântul ce se potrivește!

De ce să cânt,
Când nimeni nu ascultă?
Mai bine murmur doar în gând
O melodie cunoscută!

De ce-aș vorbi,
Când toți vor să vorbească?
Oricât de tare mi-aș dori
Cuvintele n-or să trăiască!

De ce să tac,
Când toți în jur vorbesc?
De ce eu să le fac pe plac
Și să ascult ce glasuiesc?

De ce să râd,
Când numai jale am în jur?
Să mă blesteme toți în gând
Că bucuria lor o fur?

De ce să plng,
Când cei din jurul meu petrec?
De ce eu mâinile să-mi frâng
In loc în jocuri să mă-ntrec?

De ce pe mama mea s-o plang
Când ea spre stele s-a-nălțat ?
Eu n-am putut măcar în gând
Să-i dăruiesc ce dânsa și-a visat!

De ce de fiu să-mi fie dor
Când el în lume a plecat?
Eu știu ca nici un scump odor
Nu stă cu maica ne-ncetat!

De ce sa mă zdrobesc muncind,
Când toți în juru-mi trândăvesc?
De ce să nu trăiesc plutind
Ferice, fără să muncesc?

De ce s-adun mereu comori
Când plec așa cum am venit?
De ce din noapte până-n zori
Eu să regret cât am trudit!

De ce să mă aprind de dor,
Iubind să mă înalț spre astre?
Când pot trai nesimțitor
Plăcerile iubirii noastre!

De ce amici s-adun la masă
Și să mâncăm, să chefuim?
Oricum niciunuia nu-i pasă
De truda ce I-o dăruim!

De ce n-am aripi ca să zbor?
De-atâtea ori m-am întrebat…
De ce-I mai fericit un biet cocor
Când o pornește spre înalt?

De ce-n adâncuri nu pot să respir,
Când orice mormoloc o poate?
De ce puțin pot înota
Facând efort și dând din coate?

De ce în Dumnezeu eu cred?
De forța Lui îmi este frică!
De ce speranța nu mi-o pierd?
Deși sunt o făptură mica!

De ce atâtea întrebări îmi pun,
Și-mi fac probleme, și gândesc?
Când viața este doar un fun
Și-oricum soluții nu găsesc!

De ce gândirea nu-mi dă pace?
Mă tot frământ și răscolesc!
Sunt poate OM și d-asta-mi place
Atâtea întrebări să îmi găsesc!

7 aprilie 2001-Bucuresti