Cat de frumos stau inramate fotografiile in care ne-am ascuns,
Imi este teama sa le-ating, imi este dor de varsta impietrita pe vecie
Din cand in cand, ma-ntreb daca-ntre tample ti-am patruns
De ce-nfloreste-n ficare clipa, aceasta nefireasca nostalgie.

Ce anotimp frumos a fost,cate miresme-n parul ravasit ti s-au oprit,
Iar ochii-n care m-am pierdut, o lume doar a lor ascund sub pleoape,
Fotografii in care sufletul impovarat, de-atatea ori mi l-am gasit
Ingenunchiat in fata ta, ca l-ai lasat pe veci sa-ti fie-aproape.