Fiare antagonice îmi sfâșie gândirea...
Inima îmi este ruptă de mii de pești piranha ce se luptă pentru a apuca o bucată;
Timpul m-a spart in celule
Și sfarmă câte una la fiecare secundă
Spre a-i simți pasul greu și dureros,
Trece prin mine asemeni plugurilor ce crestează fața pământului
Lăsând în urmă lungi cicatrice adânci.

Aș vrea să mă strângă în mână, celulă cu celulă -
Să mă facă lut și apoi,
Iar om.