Regretând mult, fiindcă a greșit,
Bulă merse în zori la spovedit,
Și preotului său, nu fără sfială,
Îi povesti pe scurt a sa greșeală:

- Nu mai târziu de ieri, pe înserat,
Pe un prieten bun am vizitat,
Dar de acasă el tocmai că lipsea,
Și a lui nevastă m-a poftit la ea.

În timp ce eu timid m-am așezat,
De hainele toate ea s-a debarasat,
La mine în brațe, goală, veni iute,
Și începu, așa, domol, să mă sărute.

M-am smuls, pe ușă am ieșit grăbit
Și nici acum eu bine mi-am revenit!
Purtarea-mi a fost oare de gust prost?
Acum, iertarea, poate avea un rost?

- O sută de mătănii vei bătea,
Și zilnic, apă, trei găleți vei bea!
Mai zise, (că Bulă a rămas „tablou”):
- Atâta apă bea într-o zi un bou.
Iași 30 ianuarie 2009