Mi-ai dat din frig, mi-ai dat din soare,
Mi-ai dat din cerul necuprins,
Sub gândul tău m-am făcut mare,
Am fost printesă intr-un timp.

Mi-ai dat o lectie , si-o alta,
De n-o-ntelesam in cel timp.
Mi-ai dat lumina-n ochi albastrii
Si pentru mine ai murit.

MI-ai dat si pâinea de pe masă,
Tu esti Cel ce apa a sfintit.
Tu mi-ai adus si banu-n casă,
M-ai invatat si cu putin !

Tu ai pus vorbele la oameni,
Tu, m-ajutai sa le-nteleg.
M-ai invătat cu vorba simplă,
Ce-mi ia surasul către cer.

Mi-ai fost profesor intre timp,
Râdeai cu mine si de mine,
Erai si-n lacrima de pe-al meu chip,
Mă alinai să-mi fie bine.

Si când priveam in august cerul,
Văzând Pleiadele cum cad,
Stiam că aripile de lumină,
Sunt ale tale , Doamne drag.