mă simt,
în durerea gândului tău
scuturată ca o pară coaptă
căzută pe stele
rostogolită
din șoapte
lovită în lenea
popririlor peste minut!
mă simt...
o clipa lovită de lună
muiată-n minciună
știrbită'n sarut!
o doamneee
dar mă simt
atât de murdară
uneori de tăcere
încât mă strecor
în afara sufletului tău
să beau apă
și să mă zvant
de ploile clipei!