Capul tău greu
Se lasă pe sânul meu gol
Cu-o suflare de leu
Și cu-o grabă de păsări îm stol.
M-alinți și-mi lași sânul să se culce.
Apoi cu vocea-ți firavă de poet nenăscut
Îmi spui că sânu-mi e dulce.

Și mă lași obosită
Să mă lupt cu durerea
Pe care-am creat-o în noi, amândoi.
Iar cu vocea sfârșită
Ceri să îți las plăcerea
Să te mai culci o dată pe sânii mei moi.