Caligrafii de vis, scrise în carte vieții,
Iubirile eterne, sunt tatuaje-n suflet
Pete de sânge roșu în limpezimea gheții,
Diapazoane lungi în al trăirii urlet

Când apărut din negrul sfâșietor al nopții,
Lovești lumina caldă cu ochii-n amorțeală,
Nu nimerești buimac, larghețea dulce-a porții
Și bâlbâi scurt, iubind, cuvintele de boală

Amețitoare, albe și drepte sentimente,
Tumori de aur galben, înfipte-n carnea moale
Te-adorm cu dibăcie în sunetele lente,
Urcate-n ceru-albastru pe gingașe petale

Porunci șoptite lin în miezuri de-ntuneric,
Cuvinte de amor se-aud numai odată
Ascultă-le de poți, spectacolul feeric
Și-ai să pășești ușor pe calea luminată

Mă ia de mâna aspră, încet și delicat,
Și mă ascunde-n suflet, fără să spui nimic
Du-mă așa timid către al tău palat
Și-ai să auzi în veci iubirea ce ți-o zic!