E noapte târziu, întunericul domnește
Peste dealuri, peste casa mea, firește
Toți pomii din curte stau somnoroși
Doi dintre aceștia par prea fioroși.

Intru în cameră, somnul mă doboară
Îmi amintesc vremurile de-odinioară.
Vremurile când în liceu noi eram
Fără să vreau mi te-nchipuiam

Ca pe-o zeiță, în dreapta mea stăteai
În fiece oră tu mă priveai
Deodată în fața mea apare
Fereastra, iar visul meu moare.

Întunericul prezența iarăși își face
Doar că de-astă dată mai mult îmi place.
Chiar dacă visul a fost spulberat
Până dimineaț-am rămas gândurat.