ce păcat că norii
s-au risipit
și furtuna nu mai joacă
prin ape
această liniște
m-a obosit
așa de mult aș vrea
să fii aproape
cum voi străbate
timpul nesfârșit
mileniile
ce se-ntind în față
pendula care ticăie
necontenit
tristețea
sacadat
etern
mă-nvață