Un talaz răzleț cu coama înspumată
Aduce-n spate o scânteie fermecată
O dulce și gingașă văpaie
Ce arde apa și armele le-ndoaie...

O zale mistică acoperă oceanul,
O platoșă de aur și de foc,
Acoperită de pietre ca mărgeanul
Ce dau sclipirea oarbă acestui mitic loc.

Și pietre nestemate triste
Sclipesc în galeșul apus
Orbind tărâmurile vaste
Cu un puternic, dulce vis...

Și sute de corăbii
Cu velele arzânde
Străbat puterea mării
Cu scăpărări flămânde.

Dar țărmurile late
Cu stâncile ostile
Zdrobesc valuri bogate
Cu asprele șenile.

Și astfel trista mare
Continuă drumul vieții
Întâi strălucitoare
Apoi zdrobită, frântă
De-o măcinare surdă...