un zbor... o zi altfel in ore asezata
cuvinte... glas... si un a fost odata
ce dor, ce clipa, imi raspunde
in toamna de priviri prea crude...

un eu, o ea, o amintire
o altfel vorba, glasuire
sa nasca-n noi in taina vers
privit in praf de univers...

traiesc visand in amintiri
pe coltul meu din nemuriri
Iar chip de inger am in maini
cu maini cenusa, sub carbuni...

e lumea mea... in lume noua
traiesc... in forfota si roua
dar linistea-i ceva ce stiu
in coltul meu dintr-un pustiu...

in ea ma vad traind deplin
iar ea in mine-i doar suspin
suntem... dar clipele-s prea mult
si ne-au fost luate, nu demult...

iubire... greu, in vorbe a o spune
dar cand o vad in ea, minune
cu fiecare zambet si privire
in ea gasesti risipa, daruire

cu fiecare glas spre tine oferit
ii simti in ea atat iubit
cat praf in stele asezat
in vesnicii de numarat...

in ochii ei ... tacerea ce-i in stele
dar stralucesc la fel de mult ca ele
iar cand privirea-i te rasfata
gasesti o ea, deplina, ca o dimineata..

ma-ntreb: cu ce-"am gresit"
sa fiu de ea deplin iubit?
Cenusa, peticita cu trecut
Nimic mai mult: un chip de lut.