Sunt un copac
Cenușiu,
De la marginea așteptării
albastre,
Sunt,
Un ropot
De sori stinși
In deziluzii grena,
și mai sunt…
Cred,
O șipotire,
De steluțe movii
Peste ninșii castani
Străini
și fricoși
de toamna
asta,
sau cealaltă,
sau de cea
peste care
Cândva,
probabil,
vei veni.