Ce frig s-a făcut în cameră
Iar degetele tale sunt ca cel pe care
l-a rupt Noe când femeia a împietrit.

Hai să ne iertăm de minciunile
Coastelor noastre rupte pe timp
Hai să uităm că eram făcuți din nisip
Și ne-a suflat vântul.

Te mai aștept, copile,
ești matrioșka în care zilnic
găsesc înca un “eu”
în care îmi plâng ochii,
în care îmi fuge timpul
în care mă curg.

Hai să ne respirăm ultimele frunze
Căzute pe aripi, păpușă rusească
Sau marionetă, ce-ai vrea să-mi fii?
Să te lași în voia sorții degetelor mele
Crude ce îți agită brațele
Și ochii și timpul
Și părul
Blond cărămiziu precum stâlpii din Herăstrău
Din octombrie.

m-am întalnit cu un claun
ce arunca cu bobi în mine
și îmi blestema plecările
și despărțirile.
Știa că au rămas bine înfipte în pietre
Urmele pașilor
Urmele buzelor
Urnele oaselor,
Puștilor
Urmele noastre.
El știa.

Am ajuns până în Ierusalim
Cu țipetele mele
Cu memoria unui Isus chinuit
Cu degetele de cenușă, rupte de Noe.
Am alergat printre crucile de pe dealul Căpățânii
Am ajuns la a ta și m-am vindecat de uitare
De crăpăturile de pe puștile evreilor
De nopțile de Yom Hashoah
În care găseam matrioska
În care eram
În care mi-eram.



Nota: "Păpușa rusească" (matrioșka), "bobii" și "claunul" sunt idei preluate din Poemul rus al lui Ionut Blesneag.