Noaptea rece se coboară și e vânt,
Boala îmi tresaltă iar prin trup,
Văd doar sicrie, sânge, pietre
Și am o sete ce nu se sfârșește.


Te rog să pleci stafie neagră
Nu vreau să văd ce alții n-au să vadă!
Eu te alung din viață, între stele
Și te blestem să n-ai parte de ele.


Îmi faci mult rău, dar voi răzbi, iar mâine
Tu vei fi cea care-mi va cere pâine,
Iar dacă între stele o să-ți fie bine,
Eu te blestem să n-ai o zi de mâine.