ploua cu lumină-n cearceafuri
mai reci ca banchiza
stăteam
tolăniți amândoi și vorbeam
despre sex
despre moarte și prafuri

"mi-este foame de tine"-ți spuneam
îți spuneam că aștept asfințitul
prin ferestre mioape
prin geam
îmi trăgeam trupul gol mai aproape
de tine
și-atunci îmi puneai
în aripa dreaptă
cuțitul

cuțitul – ce glumă mortală

te vânam înotând tot mai greu
te vânam înainte să-nceapă
prin cearceafuri
o noapte polară

tu trăgeai liniștită în piept
toata neaua din palmă
iar eu
eu eram eschimoșul perfect
și-ți spuneam "foca mea ideală"

8 XI 2009