era o lume.
o noapte cand frații mei se nășteau.
nu i-am cunoscut niciodată,
mama îmi spunea că sunt într-o altă lume posibilă.
într-o zi le-am trimis o scrisoare,
le-am spus că mă-nsor,
că-mi iau viața în piept.

era o pasăre moartă.
Ioana îmi spunea că Dumnezeu a apărut dintr-o telegramă.
îmi făcusem și eu,
așa de dorul Lui o cazemată în cutia poștală.
mi-am făcut din aripile păsării moarte
o rană mare,
un pantof de cenușă aruncată în mare.

după un veac m-am găsit cu frații mei.
ei erau cu ochii pe mine,
eu doar un nume pe un roman.
devenisem și eu posibil.
devenisem o cenușă care zbura
moartă ca o lume-ntr-o pasăre.