Prichindei cu ghiozdănele
Merg pe stradă-n fața mea;
Vrăbii multe, mititele,
La-nălțime vor să stea.

Prichindeii merg de mână
Cu mămici ori cu bunici
Și atâtea au să-și spună
Chiar de-s ei acuma mici.

Un cățel îi însoțește
Dând din coadă bucuros
Și din ochi la ei grăiește
Că ar vrea și el un os.

Numai vântul nu se-ndură
Să rămână-n loc acum
Și din gânduri el îmi fură
Și le duce ca un fum

Înapoi, când eram mică,
Școlariță ca și ei,
Și aveam și eu bunică
Și-avea glas de clopoței!