Un bondar, ca o boare,
alintă o floare.
Un fluture respiră adânc
o sudoare de floare.

O floare albă și grasă
îmi șoptește
povești despre melci.

O floare roșie și-naltă
fluieră-n gând
și se lasă pe-o parte.

Un melc, codobelc,
îmi lasă un semn
că vrea să-mi vorbească.

Bondarul îmi strigă
că nu are casă.

O floare gălbuie, uscată,
îmi lasă în palmă
o casă de melc.

Bondarul îmi cere
și masă și casă.

O rădăcină de floare de pai
îmi zice că ar putea
Să-i de melcului casă.
Dar nu are masă.

Bondarul îmi strigă sleit
că floarea de soc
îi dă o masă pe zi.
Dar nu are casă.

Mă gândesc că melcul
ar putea să stea cu bondarul
la masă.

Bondarul însă nu-ncape-ntr-o casă
de melc.
Și-atunci îi împac.

Mă las ușor pe o parte
și-adorm.

Visez că bondarul
are-un palat,
iar melcul un iacht.