Umbra zidului discretă
e un morman de praf și cretă.
Tăcerea zilei care trece
pe lângă ele
nu mai plânge.
S-a desenat
și e cochetă
mizând latent pe piatra rece
unde lumina nu se strânge
prăpastia de ceasuri fără lanț.
Se-ntoarce mâine nesecată,
lăsându-și urmele de praf
neterminatului bilanț
al unui nume fără mimă,
scriind pe zid
o anonimă,
trecută floare
fără lanț.