ah, cum îi miros mâinile
cum îi miros subsuorile
cum îi miroase pântecul
a crizanteme!
m-a prins de călcăi
cu capul în jos
m-a ridicat la înalțimea ochilor săi
cercetându-mă atent
ca pe-o lighioană mică
beată de arome
ieșită subit din tufișuri
m-a azvârlit apoi în sus
chicotind
și m-a săgetat cu săgețile
privirilor sale verzui
când într-o parte
când în cealaltă
de parcă aș fi avut două inimi
una în dreapta
și alta în stânga
rotunde
oh, cum îi miroase mijlocul
cum îi miros coapsele
a crizanteme!
m-a cules apoi
lin
dintre frunzele foșnitoare
și m-a pus în cutia ei
cu nimicuri
ca pe-o eventual
din nou utilizabilă
jucărie