Am fost un firav copăcel,
Adus de vânt
Pe-o margine de stâncă,
Deasupra unui Abis.
În zori ascultam
Pădurea pirdută,
Ce mă chema din depărtări
Cu glasuri prea bine cunoscute.

Azi,
Sunt un falnic copac,
ce-și întinde trunchiul
Ca o punte peste Abis,
Unind două Lumi
Ce păreau de nepătruns.
Sunt punte
Pentru cei îndrăzneți
Ce cutreieră Lumile,
Lumile în care trăim
Fără a conștientiza
Zborul...Călătoria... trecerea...