Nu șciu cum dă Păvilică,
Fără osteneală multă
O găsât șî el o fată,
Da oțâră cam făcută.

La vro sută dzâșe kile
Atâta s-o îngrășat,
Că șî baba mer ar fi
Pă lânga ea Miss Banat!

Da niși Păvilică frace,
Nu era pre subțârel
Că dăcât să-l ocoleșci
Măi bine sări prăstă el.

S-uice că să potriviră
Amândoi ca în poveastă
Șî dă asta , Păvilică,
Vre s-o șeară dă nevastă.

Da năince șe să vedz,
O întrebă pă Mărie,
Că doar îi copil cu școală
Să nu facă vro prostie:

- Poț frumoaso să răspunz
Acuma la o-ntrebare
Eșci Mărie, o nu eșci,
Mândrulițo, fată mare?

- Da cum nu , mă jior băgiță,
Șî nu ce mint niși un zdram
Cum să nu fiu fată mare
Nu vez câce kile am!