In intunericul pustiu
Si negru precum abanosul,
Vreau sa vad soarele-auriu
Si sa-i admir frumosul;
Sa vad un felinar aprins,
Sa vad scanteie lucitoare
Insa aici... totul e stins
Si s-a facut racoare.
Cad in gol si fiori ma trec.
Mi-e teama si-n acelasi timp mi-e bine.
Tot nu-nteleg cum de-am ajuns
sa nu ma recunosc
Pe mine!