Pe plajă, valuri albe sug un nisip fierbinte,
Lăsând în urma lor cadențe, chei de spume.
La pol, în pas cu moda, ghețarii poartă nume.
Surâsul lumii astăzi nu pare mai cuminte…

Iubito, moaie-ți părul în sânge de strigoi,
Îngenunchind nebună pe caldarâmul sterp,
Eu am să-ți scriu trei versuri din cântul euterp
Iubindu-ți ochii negri, rătăcitori și goi,

Iar tunurile reci, privind spre metereze,
Or să-mi reteze capul cu rânjetul metalic,
Stropind cu sânge alb blazonul meu westfalic
Acum, când numai osul încearcă să viseze.

Iubito, îmi zâmbește cu buze de venin,
Disprețul furibund pieptul să-mi scrijelească,
În inimă, sonetul, culcușul să-și cioplească
Acum, când numai osul a mai rămas divin…