(după Mary Elizabeth Frye)

Nu priveghea mormântu-mi și nu plânge,
Nu sunt acolo. Nu pot dormi nicicum.
Sunt mii de vânturi care suflă rece,
Sunt diamantul, în zăpadă strălucind acum.
Sunt răsăritul peste coaptele grânare,
Sunt ploaia blândă și autumnală
Când te trezești în iarba dimineții.
Eu sunt pripeala iute și banală
A păsărilor mute în zbor înlanțuit,
Sunt stele, noaptea, pe cerul înroșit.
Nu priveghea mormâtu-mi și nu plânge,
Nu sunt acolo. Și încă n-am murit.