Rivală-mi ești,
tu, poezia mea,
Iubitul mi-ai răpit.
Ieri mă chema.
Azi m-a uitat,
cu tine se dezmiardă,
pe vis își lasă
umbra ta să cadă.

Stai între noi,
codană ne-nfrînată,
să-i vinzi iubirea
făr-a cere plată,
căci vrei să-i fii stăpînă-
îl seduci
cu buze răsfățate,
șoapte dulci.

Torni vin să-l faci nebun,
să te iubească,
de taina ce-l răpune
să-ți vorbească,
să uite
că-l alesem de bărbat.
Pustiu mă-nghite...
Tu-l alinți în pat.