Când Basarabia îmi vine-n minte,
În ochi apar Druc, Snegur sau Vieru,
Ce au deschis bagajul de cuvinte,
Limbii române dezlegînd misterul.

Recapitulez din ani anteriori,
Când buchiseam intens la limba rusă,
Lidia sau Nina-mi trimiteau scrisori,
Dintr-o Kabuska-Veche nepătrunsă.

Mi-e trează amintirea separării,
Din uniunea ce-o ținea legată,
Reiau idea reunificării,
Prin imn și steag,deja elaborată.

Talpa visez să-mi pun,pe acel pământ,
Ce mă atrage-n sfântă legătură,
Eminescu, Ștefan vor sub jurămînt,
Să fie ei, liant pentru sudură.

Simțirea și graiul definesc un țel,
Oriunde-am fi gândim în românește,
Flutură deasupra unicul drapel,
Timpul rezolvă totul creștinește.