Se desfasoara un spatiu efemer,
Un loc ciudat si “etranger”*,
Dar ce este cu aceasta adunare?
Ce este cu acest loc plin de rumoare…

Totul se ascunde dupa fatada,
Intr-o institutie de dovada,
Este doar un alt loc luminat,
Este doar un spatiu elucidat…

De la catedra mult superioara,
Un profesor vorbeste ca odinoara:
“Si Socrate a schimbat un drum,
Pe care filozofia se prabuseste acum…”

“Focul lui Anaximenes s-a uitat,
Statul lui Aristotel e si el demodat,
Mersul de mult s-a schimbat,
Trebuie sa intelegi ce am explicat…”

Undeva se produce o rumoare,
Cineva produce o deteriorare…
Dar ilustrul reprezentat continua,
O parada aparent imuna…

“Si filozofia noastra a evoluat,
De la ceata lui Confucius,
La ratiunea ce s-a tot spus,
Totul a evoluat calculat…”

“A venit trestia lui Pascal,
Si dictonul: Cuget, deci exist!
Intr-o lume plina de banal,
Totul a cazut in mist…”

“Universul acum se agita,
Ca o planta moarta trezita,
Lumina patrunde in intuneric
Universul devine si el luciferic”

“Universul simte iluzia,
Paradiziacul creeaza difuzia,
Iar maieutica dezvolta un dialog,
Cum eu va explic acest monolog…”

In sala imensa de palat,
Se desfasoara un ciclu devastat,
Rumoarea devine brusc galagie,
Realitatea devine feerie…

“Lumina provine din intuneric,
Filozofia lumineaza isteric,
Ceea ce multimea nu intelege,
Ca un nou univers se culege…

“Am creat o noua filozofie,
Am format o noua teorie…
Si va spun ca totul se schimba,
Intunericul in lumina se imbiba…”

Sala de palat incet se goleste,
Universul pe toti ne paraseste…
“Dragi studenti nu plecati,
Mai aveti multe sa aflati…”

Uneori lumina trairii dispare,
Uneori lumina in intuneric moare,
Aceiasi sala imensa de palat…
Este acum doar un spatiu devastat…



*etranger (fr) = strain