Te bucuri, toamnă? Ai învins.
Amnistie-mi dădu destinul-
să trec hotarul interzis,
căci făr-să beau, m-ajunse vinul.

O nebunie de april
a încercat să mă dеzbine
prin zîmbet dulce de copil,
ce toamna-mi a venit s-aline.

Dar brumele pe aur trist,
din calendar foi în cădere
și-n mine verdele turist
de la destinu-mi plată cere.

Și te-am ales, roșcato, vezi?
Căci nu-mi ceri cont,
dar mi-ești povară-
final de vis îmi semnalezi,
m-ai despuiat de primăvară.