Când totul părea că s-a sfârșit,
Mă tot gândeam să spun:"Adio viață!"
Dar toate-n jur mi s-au împotrivit,
Și mă îndreptau mai mult spre o speranță.

Timpul a fost și e un lucru prețios,
În lungul drum al vieții te presează,
Continuând sa speri că e prețios,
El tot mai mult te chinuie,stresează.

Îți pui mereu speranțe,dar apoi
Când totul ți se năruie în față,
Ai vrea să-ntorci timpul înapoi,
Și să-ți croiești alt fel de drum în viață.

Așa părea să fi-ncercat și eu
Și-am reușit,perseverând în viață.
Cu toate că la-nceput mi-a fost mai greu,
Am stat,tot căutând o ultimă speranță.

Azi am ajuns să scriu despre speranță,
Ca despre-un lucru chiar folositor,
Nicicând,să nu rănești în viață
Chiar dacă ești "un pom neroditor"!