Sigur că noi am fost popor viteaz
Că i-am bătut pe turci într-una (zice cartea)
Și dacă ne piteam adesea cu toții printre brazi
Și ne ieșeau acasă copii cu ochi ca de tătar
Noi tot se cheamă că i-am bătut pe turci.

Nici pe muscali nu i-am lăsat în pace
Când ei deasupra noastră
Când noi i-am umilit de dedesubt
Si ne-au ieșit copii cu ochii beți, albaștri
Pe când luptam pitiți, prin munți și prin păduri.

Când ungurii înconștienți ne-au năpădit
Aveam deja cărări bătute spre pădure
Si ne-au ieÈ™it copii care vorbesc cu õ
Dar am luptat cât am putut și iată
Azi mândră țară România se arată.

Atâta de eroici suntem (spune cartea)
Și –atât de multe biruințe am avut
Că și acum , de nu am fi tăiat-o între timp
Ne-ar fi rămas pădurea ca mândră moștenire